| 1.
|
VÂNĂTO'ARE, vânători, s.f. Acţiunea de a vâna si rezultatul ei; vânat(1). ♦ Fig. Urmărire (poliţienească) a unui om, pentru prinderea lui. - Lat. venatoria.
Sursă
: DEX'98
(20918)
- bogdanrsb |
| |
| 2.
|
VÂNĂTO'ARE s. vânat, (rar) vânare, (înv.) vânătorie, vânăţie. (A plecat la ~.)
Sursă
: Sinonime
(218224)
- siveco |
| |
| 3.
|
vânăto'are s. f., g.-d. art. vânăt'orii; pl. vânăt'ori
Sursă
: DOR
(292200)
- siveco |
| |
| 4.
|
VâNĂT//O'ARE ~'ori f. 1) Urmărire a unui animal pentru a-l vâna. 2) fig. rar Urmărire a unui om pentru a-l prinde. [G.-D. vânătorii] /<lat. venatoria
Sursă
: NODEX
(358891)
- siveco |
| |
|
|